Inca din timpuri stravechi, casele de amanet si-au facut un nume rau ca fiind ultimul refugiu al celor impovarati de datorii, si al celor care au profitat de oamenii aflati in culmea disperarii. Insa, dupa colapsul economic din 2008, activitatea ce tine de casele de amanet a crescut in mod considerabil, cu cei din clasa de mijloc si chiar si oameni mai bogati ce au fost fortati sa isi dea la schimb lucrurile de valoare pentru imprumuturi financiare.
Lucrurile furate
Unul dintre cele mai mari riscuri pe care si le asuma un proprietar de casa de amanet in timpul cumpararii sau amanetarii unui produs este faptul ca acel lucru poate fi de fapt o proprietate furata. Nu exista o cale prin care sa determini daca un ceas sau un televizor este furat, doar printr-o simpla evaluare la prima vedere.
De aceea proprietarul casei de amanet trebuie sa faca un inventar atent al achizitiilor sale, cerandu-le clientilor sa isi dezvaluie identitatea(si chiar si amprentele in unele cazuri) pentru a preveni eventualele “ingradiri” in cazul in care se va afla ca un anumit bun a fost furat.
Regina Isabella si Christopher Columb
De multi ani incoace, cartile de istorie au raportat faptul ca prima calatorie a exploratorului Christopher Columb in Lumea Noua in 1492 a fost finantata de catre Regina Isabella a Spaniei, care si-a amanetat bijuteriile coroanei pentru a creste capitalul financiar. Abia atunci notiunea de casa amanet a fost dezvaluita.
Pana ce Columb era gata sa navigheze, regina deja si-a amanetat majoritatea bijuteriilor, incluzand un colier din perle si rubine care i-a fost daruit de catre Regele Ferdinand ca dar de nunta. Aceasta l-a dat negustorilor din Valenica si Barcelona pentru a putea plati campania impotriva maurilor si pentru a finanta Inchizitia Spaniola.
Se crede ca Isabella si-a amanetat unele dintre cele mai mici bijuterii lui Columb si astfel aceasta promovare a atras si alti investitori, cum ar fi organizatia de politie Santa Hermandad, care a asigurat majoritatea finantarii pentru calatoria lui Columb.
