A merge printre ruine vechi de secole, a vedea iarba verde si a simti-o sub talpile tale, a vedea florile care au crescut pe vechile ruine si a te uimi la vederea stancilor si pietrelor care au mai ramas din vechile cladiri si manastiri distruse de timp si de invadatori-te face sa te gandesti la ceea ce a trecut, la ceea ce este si la ceea ce va fi de acum incolo. Te face sa te gandesti la starea ta de bine si iti da o stare de melancolie frumoasa, de revigorrare a simturilor si de pace interioara.
O ora petrecuta pintre ruinele unor manastiri sau cladiri vechi ruinate de unul singur te poate ajuta sa-ti odihnesti spiritul si iti opreste marea navala de ganduri rele si stresante. In schimb, timpul pare sa se extinda. O asemenea manastrire se afla in Marea Britanie-in Whitby, North Yorkshire. Acesta este un loc in care poti invata foarte multe lucruri despre era Anglo-Saxona si detinea si o biblioteca superba. Pietrele si stancile au supravietuit inca din vremea vikingilor si a Desfiintarii de Henry VIII. Aflandu-te acolo pe un deal sculptat de vant, ii vei simti istoria si vei simti de asemenea si acea stare dorita de liniste si pae.
In special intr-o zi mai cetoasa sau inorata, cand putini oameni se afla prin zona, o plimbare de-a lungul tarmului marii iti poate restaura atat starea fizica, cat si psihica. Ionii negativi care te inconjoara de valurile care se sparg de mal iti vor imbunatati starea de bine, iti vor miscora stresul si vor sterge mania si furia.
Suntem facuti in majoritate din apa si raspundem imediat in prezenta acesteia sub forma marii (sau a unui lac, izvor sau rau). A fi singuri ne ofera sansa de a primi sunetul apei in solitudine si de a simti sub talpi nisipul fin si cald sau rece, a privi pescarusii cum isi iau zborul si de a sta cuminti pe stanci si a privi poate rasaritul sau apusul.
